sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Cresterea ciupercilor. Agaricus si Pleurotus, ciup...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Cresterea ciupercilor. Agaricus si Pleurotus, ciup...: Cresterea ciupercilor. Agaricus si Pleurotus, ciuperci cautate pe piata.   Ciupercile sunt un produs agroalimentar foarte apreciat in toa...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Specii de ciuperci comestibile care cresc in ferme...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Specii de ciuperci comestibile care cresc in ferme...: Specii de ciuperci comestibile care cresc in ferme Vom prezenta cele mai cunoscute ciuperci care se cresc in ciupercarii. Pentru fi...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Alegerea speciilor de ciuperci comestibile Pen...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Alegerea speciilor de ciuperci comestibile Pen...: Alegerea speciilor de ciuperci comestibile Pentru inceput trebuie sa stiti ca “semintele” ciupercilor numite miceliu sunt sub forma...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Compostul. Metode de prelucrare. Prelucrarea c...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Compostul. Metode de prelucrare. Prelucrarea c...: Compostul. Metode de prelucrare. Prelucrarea compostului Produsele reziduale din complexele de crestere a animalelor se folosesc ...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor ...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor ...: Amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor Pentru cresterea efectiva a ciupercilor aveti nevoie de un spatiu inchis care poa...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Cresterea ciupercilor Lentinius (pe busteni) D...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Cresterea ciupercilor Lentinius (pe busteni) D...: Cresterea ciupercilor Lentinius (pe busteni) Din punct de vedere comercial trebuie subliniat succesul pe care aceste ciuperci il cu...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Producatori si distribuitori de ciuperci si miceli...

sfaturi practice pentru cresterea ciupercilor: Producatori si distribuitori de ciuperci si miceli...: Producatori si distribuitori de ciuperci si miceliu Lista de mai jos poate contine unele erori. Va invitam sa adaugati la comenta...

Producatori si distribuitori de ciuperci si miceliu

Lista de mai jos poate contine unele erori.
Va invitam sa adaugati la comentarii alti producatori sau distribuitori de ciuperci si miceliu.
1. HARD MANAGER COMPANY
str. Tudor Vladimirescu, 19
Gherla, jud. Cluj
tel: 0264/241829
2. NETWORK COMPANY S.R.L
str. Rares Petru, 117
Arad, jud. Arad,
0257/272325
0744/896249
3.INST. DE CERC. PT. LEGUM.,FLORICULTURA VIDRA-FERMA MOGOSOAIA
sos. Odai, 6
Bucuresti, sector 1
021/2361244
0744/348422
4. PITESTI DIVERS S.R.L.
str. Serelor, 44
Bascov, jud. Arges
0248/290470
0744/645896
5. ILIADA S.R.L
str. Macului, 4
Motru, jud. Gorj
0740/230623
6. SPOR ALFAR ARAD
str. Muncii, 9
Arad, Jud. Arad
0257/287058
0722/528186
7. IUTKA PRODCOM S.R.L.
str. 1 decembrie 1918, 35
Gherla, jud. Cluj
0264/243933
Producatori de miceliu:
1. AE Sere, jud. Arad
2. SCPL Isalnita, jud. Craiova
3. CAP-Stoicanesti, jud. Olt
4. CAP-Bucov, jud. Prahova
5. IPIC-Fagaras, jud. Brasov
6. ICLF-Vidra,
7. Ferma 6 Mogosoaia (ICLF) de langa Bucuresti
8. Agrosem- str. Calea Mosilor nr.300, Bucuresti
9. distribuitorii firmei italiene ITALSPAWN
S.C. DIOTES COM SRL
TG-MURES 4300, AVRAM IANCU 47
Phone/Fax: +40/65/212191

Cresterea ciupercilor Lentinius (pe busteni)

Din punct de vedere comercial trebuie subliniat succesul pe care aceste ciuperci il cunosc pe piata in ultima vreme. Astfel, daca Lentinus era apreciat cu precadere in zona asiatica, acum este una din ciupercile cu cea mai mare cautare in supermarketurile europene si americane. Succesul se poate explica atat prin calitatile ciupercii cat si prin usurinta cu care se adapteaza unui climat artificial.
Spre deosebire de ciupercile Pleurotus si Agaricus, ciupercile Lentinus au nevoie de un alt fel de suport organic pe care sa creasca. Ciupercile Lentinus prefera seva lemnului fata de compost pe post de hrana. Astfel pentru cresterea ciupercilor Lentinus aveti nevoie, pentru proba de cel putin 100 busteni, sau, pentru o afacere ceva mai serioasa cel putin 5000 busteni cam de 1- 1,5 m lungime si intre 10 si 15 cm diametru. Acesti busteni vor fi insamantati cu miceliu si vom astepta ca miceliu sa “cucereasca” busteanul cu “radacinile” sale pentru ca sa creasca ciuperci bune pentru comercializare cam de 12-20 cm diametrul palariei. Ca si la ciupercile Pleurotus si Agaricus, partea de crestere efectiva a ciupercilor este usoara, partea grea este pregatirea substratului nutritiv al ciupercilor. Atat obtinerea cat si pregatirea bustenilor este partea grea si necesita toata munca.
Odata ce aveti bustenii pregatiti si insamantati vor creste ciuperci timp de 3-5 ani.
Pregatirea si altoirea bustenilor
Ciupercile Lentinus cresc atat in mod natural cat si artificial pe trunchiurile copacilor. Pentru a simula conditiile salbatice de crestere a acestor ciuperci aveti nevoie de multe buturugi de 10-15 cm diametru si 1- 1,5 m lungime. Buturugile se prefera a fi de stejar, desi se pot creste si pe carpen, ulm, plop, salcam. De mentionat ca lemnul moale de pin sau brad nu poate fi folosit pentru cresterea ciupercilor precum si steajul rosu.

Buturugile ar trebui taiate toamna, iarna sau primavara, preferabil intre octombrie si februarie. Depozitati buturugile pe un suport, nu lasati sa intre in contact cu murdarie. Puteti sa procurati buturugile din copaci care nu au fost taiati de mai mult de 2 luni. Aveti grija ca scoarta copacului sa nu fie afectata la taiere.
Odata ce aveti cel putin 5000 buturugi pentru o afacere medie urmatorul pas ar fi sa gauriti buturugile. Altoirea buturugilor urmeaza la nu mai mult de 2 saptamani dupa ce au fost taiate. Aveti nevoie de un burghiu pentru a face gauri de 0,75 cm diametru si de 2,4 cm adancime. Faceti cam 20-30 gauri pe buturuga la distante de 15-17 cm intre ele pe lungime si 4-5 cm pe latime. In aceste gauri veti pune cat incape miceliul procurat. Pentru a va asigura ca pe bustean vor creste doar ciupercile Shiitake fara alti competitori pentru hrana cum ar fi bacterii sau alte ciuperci veti astupa gaurile cu ceara calduta. Aveti grija ca ceara sa nu fie fierbinte ca sa nu ia foc busteanul. Apoi insemnati pe bustean data altoirii.
Cresterea ciupercilor Lentinius
Dupa altoire bustenii se vor pune intr-o zona umbrita. Umiditatea este deosebit de importanta pentru buna dezvoltare a ciupercilor si va trebui sa fie urmarita regulat.
Este important ca bustenii sa nu fie niciodata uscati, dar nici sa nu fie foarte umezi sa mucegaiasca. Va trebui asigurata o buna aerisire pentru a preveni mucegairea. In timpul incubatiei bustenii vor fi udati timp de 12 ore odata sau de doua ori pe luna, mai ales in perioadele secetoase din vara.
Prima productie de ciuperci va iesi in aproximativ 6-18 luni, urmand ca timp de 3-5 ani bustenii sa produca in mod constant ciuperci. Productiile cele mai bune vor fi obtinute in cel de-al doilea si cel de-al treilea an.
Recoltarea ciupercilor Lentinius
Fructificarea se anunta prin niste mici inele albe de miceliu la capatul busteanului. In acest moment puteti sa aranjati busteanul putin inclinat sprijinit de ceva pentru a usura recoltarea productiei. Ciupercile pot fi fortate sa fructifice printr-o udare masiva. Daca cresteti ciupercile afara, fara incaperi cu incalzire, e mai bine sa asteptati ploile de primavara sau toamna. Daca doriti o productie buna tot timpul anului atunci ar trebui sa simulati in incapere temperatura si umiditatea specifica toamnei si primaverii.
Ciupercile ar trebui culese cand palaria este deschisa doua treimi. Culesul se face cu un cutit ascutit. Ciupercile proaspat culese pot fi tinute in cutii de carton nu mai mult de o luna la temperatura de 8-10 gr C. Puteti sa uscati ciupercile sau sa le taiati inainte de comercializare, dar veti primi pentru productia dvs un pret net sub cel obtinut pentru ciupercile proaspete.
Riscuri in cresterea ciupercilor Lentinius
Producatorii care cresc ciupercile in natura direct pe copaci au raportat diversi factori de risc asociati cu cresterea ciupercile Lentinus. Aceste riscuri includ: vremea nefavorabila, imbolnavirea ciupercilor, poate chiar probleme pe piata deoarece primavara si toamna, atunci cand cresc ciupercile, pe piata pretul ciupercilor este relativ mic. Verile ploioase pot defavoriza productia de ciuperci, se prefera veri racoroase si uscate. Deasemenea verile lungi si uscate duc la o productie de calitate mai slaba.
Daunatorii ciupercilor pot fi furnicile, veveritele, soarecii, diverse pasari sau chiar caprioarele. Deasemenea animalele care afecteaza coaja bustenilor dauneaza productia de ciuperci.
Alte probleme ar putea sa apara din cauza miceliului de proasta calitate. Discutati cu vanzatorul de miceliu despre conditiile de temperatura si umiditatea care favorizeaza specia de ciuperci care ati cumparat-o.

Amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor

Pentru cresterea efectiva a ciupercilor aveti nevoie de un spatiu inchis care poate fi un subsol, cladire veche, magazie, depozit, grajd, garaj, sera sau sopron. Sub nici o forma sa nu cresteti ciuperci intr-un spatiu locuibil deoarece sporii emanati de ciuperci sunt daunatori plamanilor cauzand probleme de respiratie. Spatiu, in mod ideal, ar trebui sa fie dotat cu ventilatoare plasate la nivelul culturii de ciuperci. Altfel asigurati niste aerisiri manevrabile, niste mici ferestre, care totusi sa nu faca curent la nivelul culturii. Deasemenea ar trebui sa aveti acces la o sursa de apa in interiorul incaperii sau in apropiere. Incaperea ar trebui sa poata fi dezinfectata termic sau chimic in mod periodic.
In plus spatiul ales ar trebui sa fie dotat cu o izolare termica ridicata, adica sa nu permita variatii de temperatura mai mari de 2-3 gr C intre ziua si noapte. Pentru o buna izolare termica asigurati-va ca aveti fie perne de aer intre plafon si acoperis, fie o camera tampon la intrare, fie tapetati pe exterior cu un strat izolator de polistiren, vata minerala sau un strat de paie sau trestie. Aceste metode de izolare asigura un ciclu, maxim doua cicluri de ciuperci pe an. Pentru o productie de 3 cicluri pe an ar trebui sa asigurati o ventilare permanenta cu aer cald. Daca aveti ventilatoare cu aer cald, construiti niste tampoane din tifon cu un strat 1 cm de vata inauntru tifonului care vor fi plasate in fata ventilatorului pentru a retine sporii de miceliu. Tampoanele ar trebui sa fie schimbate o data pe luna.
Insamantarea compostului cu miceliu
Dupa introducerea compostului in local se va lasa 24-48 ore pentru a se raci. Temperatura in interiorul compostului nu trebuie sa depaseasca temperatura camerei. Pentru o racire mai grabnica puteti sa amestecati compostul cu mana sau cu furca.
Aranjarea compostului in incapere poate fi facuta in doua moduri. Prima metoda ar fi sa asezati compostul pe niste rafturi astfle incat sa repartizati uniform pe un metru patrat cam 100 kg compost. Pentru a insamanta compostul aveti nevoie cam de 0,7-1 kg miceliu la 100 kg compost. Jumatate din cantitatea miceliului o imprastiati uniform deasupra stratului de compost si apoi “sapati” cu mana compostul, adica faceti mici intoarceri a compostului astfel incat miceliul sa cada in interior. Mai presarati o data miceliu deasupra stratului si mai “sapati” o data, de data asta pana la fundul stratului. Se taseaza usor stratul si se niveleaza, apoi mai imprastiati putin miceliu de control deasupra. Stratul de compost cu miceliu inauntru se va acoperi cu o mixtura din 50% pamant de telina, 17% nisip, 33% praf de carbune.
O alta metoda de a aranja compostul este sa il puneti in pungi de politilena de 0.05-0.1 mm grosime cu diametru de 25-30 cm si inaltime de 70 cm. In acesti saci se va plasa compostul in straturi de 10-12 cm peste care se va presa miceliu. Peste ultimul strat nu se va presara miceliu. Nu lasati aer in saci atat printre compost cat si in partea deasupra a sacului. Pentru asta tasati compostul cu o batere usoara cu palma. Pentru saci cu dimensiunile amintite se vor pune cam 15-18 kg de compost printre care se va presara 0,5 - 0,75 kg miceliu. Dupa umplerea sacilor se vor perfora cu niste gauri de diametru de 10-12 mm la distante de 12-15 cm intre gauri. Fundul sacului se va perfora cu niste gauri mici pentru a facilita evacuarea apei in surplus.
Dupa insamantare temperatura in spatiu trebuie sa fie 20-24 gr C pentru a realiza incubarea miceliului. Diferentele dintre zi si noapte sa nu fie mai mari de 3-4 gr C. Umiditatea relativa a aerului sa fie de 85% prin mentinerea mixturii de acoperire si a pardoselii permanent umede. Ventilatia trebuie sa fie de 1-2 mc aer/ora/m.p.

Cresterea si recoltarea ciupercilor
Odata compostul insamantat si mentinute conditiile de mediu, dupa 10-15 zile ar trebui sa vedeti mici inele albe de miceliu care ies la suprafata. Peste alte cateva zile va incepe recoltarea. In faza in care incep primele fructificatii temperatura in incapere trebuie sa fie cea mentionata la prezentarea fiecarei specii de ciuperci. Daca nu este mentinuta temperatura in limitele accesibile speciei date atunci ciupercile aparute se inmoaie, pier, apar din ce in ce mai putine si intr-un final se compromite intreaga cultura. Temperatura de fructificare trebuie mentinuta pe parcursul intregii perioade de fructificare. Umiditatea sa fie 80-95%, ventilatia de 1-2 mc aer/ora/m.p cu viteza aerului nu mai mare de 3 m/sec (la viteza mai mica de 3 m/s flacara unei lumanari aprinse nu palpaie). In cazul in care ventilatia este insuficienta piciorul ciupercii se alungeste, palaria se micsoreaza si se deschide prematur astfel scazand valoarea comerciala.
Deoarece compostul a fost prelucrat in mod clasic cu pasteurizare naturala pot aparea in cultura niste musculite negre (Phorideae) care se vor combate cu Dimilin in concentratie de 0,15-0,2% sau Karate de 0,2%.
Pe perioada recoltarii sa aveti grija sa pliviti ciupercile bolnave cu varful unui cutit. Locul ramas liber se va acoperi cu mixtura de pamant de telina, nisip si praf de carbune in proportiile amintite mai sus.
Perioada recoltarii tine cam 40-45 zile, timp in care apar ciupercile in 5-6 valuri, fiecare val avand 3-5 recoltari in interval de 2-3 zile.
Inainte de recoltare nu se fac stropiri. Momentul recoltarii ciupercilor apare cand voalul este destul de intins si nu a inceput sa se rupa iar marimea palariei este maxima.
Se face o sortare a ciupercilor in dependenta de calitatile comerciale, deschiderea palariei, diametrul palariei si dimensiunile piciorului. O data rupte ciupercile nu se pastreaza mai mult de 4 zile la temperatura camerei.
Pregatirea spatiului de cultura pentru un nou ciclu
Inaintea golirii spatiulu de cultura se face o dezinfectare termica a compostului uzat prin injectarea aburului direct in incapere si mentinerea compostului uzat la 60-70 gr C timp de 12-24 ore urmat de o racire. Abia dupa aceasta se poate goli incaperea de compost.
Compostul se transporta si se depoziteaza la distanta mare de incaperea in care se cresc ciupercile. Compostul poate fi folosit imediat pentru fertilizarea solului in camp. Daca se doreste folosirea compostului ca ingrasamant pentru sere se prefera sa se pastreze cel putin un an deoarece compostul proaspat folosit are multe saruri nocive plantelor verzi.
In spatiile de cultura sezoniere, unde nu urmeaza imediat un alt ciclu de crestere a ciupercilor se recomanda o dezinfectare chimica prin stropirea cu o solutie de sulfat de cupru 4-5 % sau soda caustica 10% si abia dupa aia se evacueaza compostul.
Camera golita de compost, bine aerisita si dezinfectata e gata pentru un nou ciclu de ciuperci.

Compostul. Metode de prelucrare.

Prelucrarea compostului
Produsele reziduale din complexele de crestere a animalelor se folosesc la pregatirea compostului. Compostarea, prin definitie, este un proces de transformare biochimica, fizico-chimica si microbiana a reziduurilor organice. Aceasta transformare dureaza cam o luna si necesita multa munca din partea producatorului.
Pentru producerea compostului sunt necesare urmatoarele materiale:
* paie de grau, orz sau orez,
* balegar de cal pe baza de paie care sa fie proaspat de maximum o luna, nefermentat, de culoare galbena
* gainat solid
* balegar de porc uscat
Necesarul de compost se calculeaza in functie de suprafata care dorim sa o insamantam. In medie se foloseste 80-100 kg de compost pe metru patrat de cultivare. In continuare vom presupune ca dorim sa cultivam pe o suprafata de 10 mp, adica vom pregati compost de 800 kg - 1 tona. Pentru o tona de compost avem nevoie de 500 kg de material initial uscat, adica paie, balegar si gaienat in proportie de: 50% balegar de cal si porc, 20% gaienat si 30% paie. Se recomanda pregatirea unei cantitati mai mari de o tona de compost, altfel s-ar putea ca materia prima sa nu treaca prin procesul de fermentare.
Pregatirea compostului se face in apropierea ciupercariei pe o platforma de cel putin 10 mp pentru o tona de compost care sa fie de beton pentru ca lichidul ce iese din balegar sa nu fie absorbit de pamant. Platforma ar trebui sa fie inclinata putin spre mijloc si sa aiba un acoperis pentru a feri de uscaciune sau de spalare din cauza precipitatiilor. Daca se doreste pregatirea compostului si in perioada iernii ar trebui sa gasiti o modalitate de a inchide platforma pentru ca temperatura sa nu scada sub 0 gr C. Deasemenea se poate prevedea platforma cu mici jgheaburi pe margini pentru a retine lichidul ce iese din balegar.
Materiale auxiliare pe langa deseurile organice se folosesc: ipsos (pentru constructii), malt (de la fabrica de bere), sulfat de cupru, uree tehnica.
Odata ce avem totul pregatit incepem preinmuierea care dureaza 12 zile. In aceasta faza paiele se vor aseza gramada pe platforma pentru ca pe parcursul a 6 zile sa fie udate si tasate zilnic. Apoi paiele vor fi amestecate cu balegarul si gaienatul si tot amestecul va fi udat si tasat alte 6 zile. In cea de-a 13-a zi se adauga 2 kg uree si se afaneaza materialul dandu-i forma dreptunghiulara cam de 2-3 m inaltime. Apoi la fiecare 3-4 zile, cam de 3-4 ori, se adauga la material cate 24 kg ipsos si se intoarce. Declansarea procesului de compostare ar trebui sa fie semnalizat printr-o temperatura ridicata de 60-65 gr C la cateva zile dupa cea de-a 13-a zi. Temperatura ar trebui sa fie verificata in mod regulat. Daca temperatura stationeaza la 40-45 gr C atunci se necesita o mica afanare pentru ca sa patrunda mai mult aer in interiorul gramezii. Daca temperatura depaseste 70 gr C riscati sa ardeti paiele si atunci rearanjati gramada astfel incat sa cresteti inaltimea si tasati putin gramada. Daca scade umiditatea se cer cateva stropiri a gramezii.
Procesul de pasteurizare se face prin evacuarea aerului incalzit din interior. Pentru aceasta introduceti sub gramada niste jgheaburi perforate. Apoi acoperiti gramada cu politilena timp de 48 ore. Verificati temperatura dinauntru, ar trebui sa fie de 21-25 gr C.
ALTE METODE DE PREGATIRE A COMPOSTULUI
Metoda II:
Aceasta metoda, bazata pe paie este recomandata incepatorilor pentru usurinta cu care se prepara. Alegeti paie fara urme de mucegai pentru a nu compromite cultura de ciuperci. Aveti nevoie de un butoi metalic bine spalat si dezinfectat. Asezati o sita metalica cam la 10-15 cm de la fundul butoiului. Paiele puteti sa le folositi intregi sau tocate cam de 5-10 cm, desi se prefera paiele tocate pentru usurinta cu care imbiba apa. Dupa ce ati pus paiele in butoi asezati o alta sita deasupra paielor si o greutate peste sita. Umpleti butoiul pana la fara o palma de la marginea butoiului. Acoperiti butoiul cu un capac si incalziti apa pana la 75-80 gr C. Pastrati temperatura de 80 gr C timp de 4-5 ore. Stingeti focul si lasati totul pe a doua zi cand veti varsa continutul butoiului pe o platforma de beton putin inclinata. Imprastiati paiele astfel incat sa fie intr-un strat de 15 cm. Dupa cateva zile puteti folosi compostul astfel obtinut.
Metoda III:
Acest compost se face doar din paie si gunoi de pasare solid. Aveti nevoie de: 1000 kg paie grau, 400 kg gunoi de pasari solid, 200 kg malt, 60 kg ipsos, 20 kg uree tehnica. Faceti o preinmuiere a paielor timp de 6 zile, apoi amestecati gunoiul de pasare si ureea si lasati alte 6 zile. Executati 4-5 intoarceri de 4-5 ori adaugand malt si ipsos la fiecare intoarcere.

Alegerea speciilor de ciuperci comestibile

Pentru inceput trebuie sa stiti ca “semintele” ciupercilor numite miceliu sunt sub forma de spori si se imprastie foarte usor in spatiu astfel incat nu puteti sa “insamantati” pentru o noua generatie cu acesti spori. “Samanta” trebuie cumparata de la un laborator care introduce miceliul in boabe de grau sau alta forma pentru a putea fi manevrabil intr-o ciupercarie. Pentru orice noua generatie de ciuperci care o veti cultiva veti avea nevoie de noi seminte cumparate de la laborator. Pentru lista cu magazinele ce vand miceliu consultati Vanzatori de miceliu
Luati legatura cu magazinele care vand miceliu si intrebati de speciile de ciuperci pentru care au miceliu prelucrat. Intrebati vanzatorul despre proprietatile speciilor de ciuperci, temperatura lor de fructificare, rezistenta la boli, puterea de productie si alte avantaje sau dezavantaje.
Apoi ganditi-va daca aveti mai mult acces catre niste buturugi sau catre diverse deseuri agriculturale pentru ca raspunsul va va orienta spre alegerea intre ciupercile Lentinus sau una dintre ciupercile Pleurotus sau Agaricus.

Specii de ciuperci comestibile care cresc in ferme

Vom prezenta cele mai cunoscute ciuperci care se cresc in ciupercarii. Pentru fiecare specie prezentam o mica descriere si temperatura de fructificare desi vom explica mai tarziu la ce foloseste aceasta temperatura.
FAMILIA PLEUROTUS
Ciupercile Pleurotus sunt de forma asimetrica si cresc grupate in buchete. Piciorul gros, scurt si carnos se continua cu palaria ce are forma asemanatoare unei scoici. Pe partea inferioara a palariei se afla lamelele producatoare de spori, de culoare alb-crem, ce coboara pana la baza piciorului.
Ciupercile Pleurotus sunt rezistente la variatii mari de temperatura si suporta temperatura de pana la -20 gr C. Sunt economic viabile deoarece sunt rezistente la atacul diverselor boli, nu necesita tratament cu pesticide si cere un volum mic de manopera. Pe de alta parte exista si riscuri in cresterea acestor ciuperci: palaria ciupercilor nu are o “membrana” care sa acopere lamelele cu spori astfel incat sporii circula liberi in aerul din spatiu si pot infesta ulterioarele cicluri de productie cu bacterii sau virusi. Deasemenea sporii din aer poti fi inhalati de catre lucratori ducand la probleme respiratorii si alergii.
Pleurotus Ostreatus este o ciuperca de culoare vanata cunoscuta si sub numele de Pastravul de Fag sau Burete de Fag. Temperatura de fructificare: 10-16 gr C.
Pleurotus Florida este o ciuperca de culoare crem foarte apreciata de cultivatori datorita costurilor energetice scazute si de consumatori datorita aromei placute. Temperatura de fructificare: 20-23 gr C
Pleurotus HK35 este de culoare crem deschis si are avantajul ca se comporta foarte bine la temperaturi scazute 10-20 gr C cat si ridicate 22-24 gr C. Temperatura de fructificare: 14-20 gr C.
Pleurotus Djamor este de culoare roza cu aroma foarte placuta si prezinta calitati culinare excelente si o producerea este relativ usoara. Aceste ciuperci nu se cresc inca in Romania (din informatiile care le detinem in momentul asta).
FAMILIA AGARICUS
In romana se mai foloseste si denumirea de ciuperca criofila sau in engleza “button mushrooms”. Genul Agaricus cuprinde aproximativ 100 specii dintre care o parte sunt otravitoare.
Agaricus Bisporus este o ciuperca de culoare alba sau crem. Aceste ciuperci au reusit sa mentina suprematia productiei in genul Agaricus. Temperatura de fructificare: 12-18 gr C.
Agaricus Edulis este de culoare alba cunoscuta si sub denumirea de “bulgare de zapada” deoarece are palaria neteda, fara scuame. Aceste ciuperci necesita costuri mici de productie fata de Bisporus si e mai rezistenta la virusi. Temperatura de fructificare: 23-25 gr C
Agaricus Blazei este de culoare alba, cu suprafata neteda si cu o mica concavitate in centru. Mai este cunoscuta sub denumirea de “God’s mushroom”, adica ciuperca zeului. In prezent nu se cultiva in Romania. Temperatura de fructificare: 21-26 gr C
LENTINUS EDODES (SHIITAKE)
Despre aceste ciuperci vom vorbi aparte deoarece atat modul de productie cat si popularitatea lor le plaseaza pe un loc mai special. Aceste ciuperci sunt produse in cea mai mare cantitate in comparatie cu alte specii de ciuperci in lume.
O alta denumire pentru Lentinus Edodes este Shiitake (din japoneza) sau Ciuperca parfumata de castan datorita aromei puternice asemanator cu cel de banana. Isi amplifica aroma in stare conservata si este foarte rezistenta la boli si daunatori.
Cultivarea acestor ciuperci se face pe busteni astfel incat despre cresterea lor vom discuta aparte, dupa ce vom aborda cultivarea ciupercilor Pleurotus si Agaricus pe compost.

Cresterea ciupercilor. Agaricus si Pleurotus, ciuperci cautate pe piata.

 
Ciupercile sunt un produs agroalimentar foarte apreciat in toate anotimpurile, mai ales iarna cand legumele se gasesc in cantitati reduse in Europa. Datorita usurintei de cultivare ciupercile pot constitui baza unei afaceri de succes pentru oricine.
Ciupercile au fost pentru prima data mentionate in literatura de catre Hipocrate care scria in 400 A.C. despre valoare medicinala a ciupercilor.
In ciuda afirmatiilor ca ciupercile pot sa creasca in orice gaura mai intunecoasa, cresterea ciupercilor pentru comercializare necesita incaperi speciale echipate cu ventilatoare. Desi ciupercile sunt de obicei crescute in intuneric, lipsa luminii nu este o necesitate.
Ciupercariile pot fi considerate reciclatoare a deseurilor din alte ferme. Ciupercile folosesc pe post de “hrana” deseurile altor ferme cum ar fi: fan, frunze uscate, balegar sau gainat.
Ciupercile nu au capacitatea de a prelucra lumina soarelui precum fac plantele verzi care se bucura de prezenta clorofilului. Ciupercile extrag carbohidratii si proteinele dintr-un mediu bogat in materie organica de natura vegetativa care de obicei este in stare de putrefactie. Aceasta materie organica trebuie preparata in compost pentru ca ciupercile sa il consume. Daca compostul este corect preparat poate fi folosit exclusiv pentru cresterea culturii de ciuperci dorite. La un moment dat a descompunerii materiei veti opri procesul de putrefactie pentru a planta ciupercile pentru ca ele sa devina principalul organism care beneficiaza de acest mediu.

CRESTEREA CIUPERCILOR PLEUROTUS SI AGARICUS
Dupa cum am mai scris, ciupercile au nevoie de un suport organic pe care sa creasca si din care sa isi procure hrana. Spre deosebire de alte plante ciupercile nu au nevoie de lumina dupa cum lipsa luminii nu este necesara. Ciupercile au nevoie de o incapere care se fie termic izolata si bine aerisita. Dar partea cresterii efective a ciupercilor in aceste incaperi este partea usoara din toata afacerea, partea grea consta in prelucrarea compostului.
Prelucrarea compostului e un proces destul de lent: dureaza cam o luna si necesita multa munca si materie prima. Odata ce avem compostul este asezat pe niste rafturi sau saci de plastic in care se presara si miceliul pentru ca dupa 10-12 zile sa apara primii muguri sau “primordiile de fructificare”, dupa alte 6 zile sa apara butonii de fructificare. Dupa 3 saptamani de insamantare va aparea primul val de ciuperci gata de recoltare. Perioada de recoltare tine cam 40-45 zile si la fiecare 2 zile apare o noua recolta. Astfel de pe 1mp se culeg cam 10 kg de ciuperci Agaricus pe un ciclu. La sfarsitul ciclului se sterilizeaza incaperea pentru ca sporii generatiei precedente sa nu imbolnaveasca cu virusi si bacterii urmatoarea generatie de ciuperci. Urmatorul ciclu se incepe imediat dupa sterilizare. In dependenta de conditiile de temperatura pe timpul iernii pe care le oferiti se pot creste 2-3 cicluri pe an.